Catalina Popescu

Din pacate nu am inca nici o poza cu Catalina(diferenta de varsta intotdeauna m-a impiedicat sa o tutiesc, dar cand vorbesc despre ea nu folosesc formulele de politete). Catalina mi-a fost profesoara de romana in liceu. Maxim 15 ani ne despart. Eram clasa de filologie, cu toate astea profesorii de romana se schimbau in fiecare an. In prima zi a venit cu un volum de poezii Arghezi si ne a citit una din lungul sir "Creion"(mentionand ca e printre singurele poezii ale lui Arghezi ce merita citite). O femeie inalta, cu un trup zvelt, piele maslinie, ochi negri, par negru(deci frumoasa), cu un deux- pieces cadrilat, s-a asezat pe catedra si a inceput sa ne citeasca poezia lasandu ne la sfarsit sa o comentam. Eram fermecata desigur. Curand mi am apropiat profesoara. Ii dadeam sa citeasca textele mele "gotice" facand ulterior schimb de impresii si de semnificatii. dupa 2 ani s-a mutat in alt liceu. Timp de un an n-am vazut-o dar i-am dus dorul. Ne am intalnit total accidental intr-un hypermarket si abia atunci mi-am dat seama cat imi lipsise. Urma bacul si am cerut meditatii la romana(puteam si fara dar mai mult altceva imi lipsea decat consolidarea cunostintelor). Asadar am mers timp de un an la Catalina, unde faceam f adesea cerc literar fiindca discutiile se invarteau in jurul poeziilor. Asa am aflat cum este genial ca un poet"sa vada idei", cum profesoara mea atunci cand are o poezie de "dezlegat" o scrie si o pune la vedere, citind-o pana isi apropie sensul, pana o vede. Cum are carti care ii comunica sensuri fara sa le citeasca. va continua...